Accesul la apa potabila

Accesul la apa potabila


    Aprovizionarea cu apa pe plan mondial se confrunta cu noi amenintari, iar tehnologiile avansate si accesabile pot face diferenta pentru milioanele de persoane din toata lumea. In zielle noastre, disponibilitatea apei de baut si a altor utilizari a devenit una dintre problemele critice in multe zone din lume.

 

Cat de serioasa este aceasta problema?


    Lipsa apei curate este responsabila pentru mai multe decese decat cele provocate in urma razboaielor. Statistic vorebind, 1 din 6 oameni care traiesc in zilele noastre nu are acces la apa in mod adecvat si mai mult decat dublul acestui numar de oameni, le lipseste igiena de baza pentru care este nevoie de apa. In unele tari, jumatate din populatie nu are acces la apa de baut fara a se confrunta cu riscuri. Dupa unele estimari, in fiecare zi aproape 5000 de copii din intreaga lume mor din cauza bolilor ce recurg din apa nepotabila.
    Nu este vorba ca lumea nu are la dispozitie destula apa. Global, apa este accesibila din abundenta, insa de obicei nu este acolo unde este nevoie de ea. De exemplu, Canada are destula apa, mai mult decat le este necesar oamenilor de acolo, in timp ce in Orientul Mijlociu si nordul Africii - pentru a enumera doar doua dintre ele - sufera din cauza lipsei perpetue. Chiar si in tari ca Brazilia, unele regiuni sunt scaldate in ape proaspete, in timp ce in alte regiuni sunt chinuite de seceta. In multe cazuri, barierele politice si economice previn accesul la apa chiar si in zonele in care este altminteri accesibila. In unele tari in plina dezvoltare, apa este contaminata nu neaparat de oamenii care descarca deseuri toxice, dar si de arsenic si alte otravuri poluante survenite pe cale naturala gasite in subteran.

    Apa potabila si utilizarea ei in mod personal reprezinta doar o mica parte din nevoia totala a populatiei - apa menajera reprezinta mai putin de 5% din utilizarea apei in total.Water for drinking and personal use is only a small part of society’s total water needs — household water usually accounts for less than 5 percent of total water use. In addition to sanitation, most of the water we use is for agriculture and industry. Of course, water is also needed for ecological processes not directly related to human use. For a healthy, sustainable future for the planet, developing methods of ensuring adequate water supplies pose engineering challenges of the first magnitude.

    Bineinteles, cea mai mare sursa de apa de pe Pamant o reprezinta oceanele, insa acestea sunt sarate, deci nu putem folosi apa in scopuri menajere. Aproape 3 procente din apa existenta pe planeta este proaspata, dar majoritatea ei se gaseste sub forma de zapada sau gheata.

De unde ne aprovizionam cu apa?


    De la saparea fantanilor pana la construirea barajelor, inginerii au fost primii furnizori a metodelor de aprovizionare cu apa cu care se confrunta societatea. Pentru a satisface cele mai banale necesitati, ceea ce includ prezervarea mediului si a ecosistemului, metodele de aprovizionare cu apa vor trebui sa fie mult mai sofisticate.

    O prima abordare folosita de SUA, China si India, dar si de alte tari, a fost sa se devieze cursul apelor din regiunile in care aceasta se gaseste din plin, inspre cele mai sarace. Asemenea proiecte de deviere a fluxului de apa, aduc rezultate pe termen scurt oraselor, dar nu se refera pe termen lung, mai ales ca aceasta metoda nu ii va satisface pe agricultori. Cu alte cuvinte, a devia cursul apelor pentru o parte din oameni inseamna mai putin pentru ceilalti, ceea ce ar putea duce la probleme politice.

Ce reprezinta desanilizarea?


    Desanilizarea reprezinta extragerea sarii din apa marii sau a oceanelor. Acest concept nu este unul nou, fiind deja folosit in multe regiuni, in special in Orientul de Mijloc. Israelul foloseste desanilizarea pentru a furniza aproape 4 procente din nevoia apei menajere, iar Arabia Saudita 10 procente. Desanilizarea moderna foloseste o metoda numita osmoza inversa, care foloseste o membrana pentru a separa sarea. Aceste instalatii de desanilizare opereaza acum in toata lumea.
    Insa constructia acestor instalatii este foarte scumpa si are nevoie de multa energie pentru a o pune in functiune, acest lucru facand ca desanilizarea sa fie posibila doar oraselor de pe malurile marilor din tarile dezvoltate. Prin urmare, aceasta metoda are o valoare limitata pentru tarile sarace, unde aprovizionarea cu apa este o problema mult mai serioasa.

    Tehnologiile noi, care ar scadea necesarul de energie - prin urmare si costurile - ar putea ajuta la contributia desanilizarii pentru tarile care nu-si permit folosirea metodei. Una dintre noile abordari, numita nano-osmoza, va filtra sarea cu ajutorul unor tuburi mici de carbon. Expoerimentele au aratat ca asemenea tuburi, numite nano-tuburi datorita marimii lor se afla pe scara nanometrilor, au o capacitate de filtrare exceptionala.

    Chiar si cu asemenea progrese, se pare ca folosind doar metoda desanilizarii problema omenirii nu va fi rezolvata. Va fi nevoie si de alte metode pentru a indeplinii pe deplin aceste necesitati.

Ce alte tehnologii vor ajuta la aprovizionarea apei curate?


    Tehnologiile sunt dezvoltate, de exemplu, pentru a imbunatati sistemul de reciclare a apei irosite si a tratamentelor pentru canalizare, astfel incat apa sa fie folosita pentru utilizari nonpersonale cum ar fi irigatiile sau pentru scopuri industriale. Procesul de reciclare a apei ar putea chiar sa reaprovizioneze mediul acvifer. Foarte multe metode eficiente de purificare a apei sunt necesare pentru a proteja apa reciclata. Multe abordari nano-tehnologice ar putea fi eficiente in aceasta privinta, cum ar fi nanofiltrarea membranei care poate fi folosita pentru a indeparta poluanti specifici, permitand intrarea nutrimentelor importante.

    O abordare tehnologica diferita in ceea ce priveste problema aprovizionarii cu apa implica dezvoltarea strategiilor pentru a reduce consumul de apa. Irigatiile agricole consuma cantitati enorme de apa. In tarile dezvoltate, irigarea rar depaseste 80 de procente din utilizarea totala a apei. Tehnologiile imbunatatite cu scopul de a iriga culturile intr-un mod mai eficient, cum ar fi "irigatiile prin infiltratie", pot reduce in mod substantial nevoia apei in agricultura. Deja cateva tari, cum ar fi Iordania, au redus consumul de apa cu ajutorul tehnologiei prin infiltratie, insa nu este solutia perfecta pentru cresterea plantelor (de exemplu, nu este destula apa pentru a curata solul). Apa risipita din sistemele de aprovizionare urbane reprezinta, de asemenea, o problema substantiala.

    Totusi, o alta strategie pentru a imbunatati accesul si siguranta la apa, va fi utilizarea unitatilor de distilare descentralizate, o abordare atractiva in locuri unde problemele infrastructurii si distribuirii sunt severe. Una dintre cele mai importante probleme este distributia economica a apei in zonele rurale si a celor sarace. Unele proiecte actuale, se straduiesc sa produca unitati de distilare ieftine, care pot indeparta impuritatile din orice sursa de apa. O unitate de acest gen, mai mica decat o masina de spalat vase, poate produce apa curata pentru 100 de persoane zilnic.

    Asemenea abordari, vor ajuta la problema distributiei inegale a resurselor de apa. Chiar si intr-o tara dezvoltata, apa curata si ieftina este accesibila pentru cei bogati in timp ce oamenii saraci trebuie sa caute surse de apa la un cost mai ridicat, de la intermediari sau de la surse naturale nesigure. Solutiile tehnologice asupra problemelor mondiale de aprovizionare cu apa trebuie implementate in sisteme ce recunosc aceste inegalitati.